Despre el nu prea v-am povestit, deși face parte integrantă din viața mea și din Grădina de la etajul 8 de mai bine de un an. Permiteți-mi, pentru început, să vi-l prezint pe scurt: l-am primit de Crăciun, în 2013, și - pentru că era iarnă și suferea din cauza lipsei luminii din magazinul de bricolaj din care a fost cumpărat (Bricostore Ploiești), arăta cam așa:
Știți deja că bonsaiul are nevoie de foarte multă atenție și trebuie tratat cu multă delicatețe. Așa că, întâi de toate, i-am căutat un nume: AKI - în japoneză, TOAMNĂ... Pentru că era aproape uscat și pentru că părea trist... L-am lăsat un timp să se acomodeze cu noul său cămin, iar când am văzut că începe să se revigoreze, l-am tuns pentru prima dată. Iată imaginile:
Totul se întâmpla în primăvara anului trecut. Și se pare că i-a plăcut acea toaletare lui Aki, s-a dezvoltat frumos tot anul și nu a dus lipsă de nimic.
Fiind vorba de un ulm chinezesc, Aki are nevoie de apă. Astfel că vara trebuie stropit peste frunze în fiecare dimineață, iar iarna cere apă o dată la două-trei zile. Vrea să bea și singur, așa că are în permanență o tăviță sub ghiveci în care, cel puțin o dată pe săptămână, îi pun apă, ca să-și ia el cât are nevoie.
Ca regulă de bază, în cazul acestui tip de bonsai, solul nu trebuie lăsat să se usuce.
Iar îngrășământ i se pune doar în perioada de creștere (primăvară-vară), o singură dată pe lună.
Azi i-a venit din nou rândul să fie toaletat. Aveam în plan să-i schimb și ghiveciul, să-l mut într-unul mai mare, dar mi-am dat seama când l-am curățat de pământ că încă îi este bine așa. I-am tuns, așadar, doar crengile - cât mai aproape de tulpină, ca să poată și anul ăsta să se dezvolte în voie și... i-am tuns rădăcinile. O treime din mustăți este recomandat de specialiști să se taie, așa că n-am făcut decât să mă conformez:
Iată și rezultatul final: