Vin, sărbătorile vin! Cum am făcut Crăciunița să „înflorească” și anul acesta

În urmă cu un an, primeam de la o prietenă dragă, de Moș Nicolae, o Crăciuniță - Euphorbia pulcherrima, pentru cunoscători. Știam această plantă din „țări calde”, unde o văzusem verde tot timpul anului și roșie pe la vârfuri în preajma Crăciunului. Aaaa, și mare cât casa. Cam așa: 

Când am primit-o, Crăciunița mea era mică și pricăjită, de-aia a și fost cumpărată la... reduceri (1,5 lei, în Lidl). Nimeni  nu i-a dat sorți de izbândă, nimeni nu se aștepta să trăiască; d-apăi să reziste, iaca, un an. Așa că m-am pus pe treabă și am îngrijit-o ca la carte:
i-am schimbat pământul și ghiveciul, am udat-o ca pe o plantă de la tropice, nici prea-prea nici foarte-foarte.

Ca notă generală, udarea trebuie făcută cu mare grijă, pentru că, dacă-i dăm prea puțină, planta se ofilește, iar dacă o udăm în exces, rămâne fără frunze. Euphorbia iubește căldura, dar nu soarele direct; așa că planta trebuie așezată într-un loc călduros, caracterizat printr-o temperatură de peste 15º C, însă nu mai mare de 25º C; este foarte sensibilă la curenții de aer, precum și la diferențele mari de temperatură. În camere neaerisite, frunzele se îngălbenesc și cad.

Toate bune și frumoase, iar după o perioadă de repaos, planta mea a intrat într-o perioadă de regenerare, în care și-a pierdut frunzele roșii și, ajutată puțin de fertilizant, a crescut vertiginos. Și, cum am citit pe internet că, pentru a înflori din nou în perioada sărbătorilor de iarnă, e nevoie de un regim special, m-am pus pe treabă. Iată cum a evoluat floarea mea din decembrie 2014 până în toamna acestui an:

În luna octombrie. așadar, am demarat acest... proces, destul de costisitor. Pe net era recomandat așa: „în perioada 20 septembrie-1 decembrie se ține planta la o fereastră luminoasă, între orele 8 și 17. Între orele 17 și 8, se acoperă cu o pungă de hârtie maron, cu o cutie de carton sau cu orice altceva care să nu permită DELOC accesul razelor de lumină. Planta trebuie să stea în întuneric beznă în acel interval, însă fără ca frunzele sa îi fie atinse. Lăsați-i spațiu să respire.”

Eu am procedat astfel: ziua am ținut planta la lumină, pe geam, iar când se întuneca (ziua fiind scurtă, la ora 17.00 era deja beznă), o „piteam” în debara - de asemenea, la întuneric. Iată rezultatele, după numai două săptămâni de „tratament” - ÎNAINTE / DUPĂ: