Soare+Floare=Floarea Soarelui

A doua încercare reușită în Grădinile mele ''suspendate'' a fost floarea soarelui pitică. Sau decorativă (s-a dovedit mai târziu că numai pitică nu era). Mi-au făcut cu ochiul culorile calde de pe plicul de semințe și nu am putut rezista tentației de a încerca să mai aduc puțină culoare în balcon.

Plantele au răsărit relativ repede și s-au dezvoltat într-un ritm alert, fiind nevoie să le agăț, alături de roșiile cherry, pe sistemul de sfori de care v-am povestit în postarea anterioară. Pe scurt, floarea soarelui decorativă este foarte ușor de întreținut, rezistă la secetă și nu ridică probleme nici din punct de vedere al dăunătorilor. Singura ei ''cerință'' este... soarele. Cât mai multă lumină și veți avea parte de o minunăție de plantă plină de culoare!

P.S.: Spuneam că numai pitică nu e, deși așa e descrisă pe unele site-uri de specialitate. Un coleg a plantat câteva în curte, iar acestea au crescut mai înalte decât... gardul. Adică... undeva la 2 metri :) Enjoy!
La final, să ne deconectăm puțin! Cu NICU ALIFANTIS;)

Așa a început totul...

Se întâmpla în primăvara anului trecut, când, la coadă la supermarket, mi-a atras atenția standul cu semințe de legume și flori. Nu am rezistat tentației, am cumpărat câte un plic din fiecare și am plecat fericită acasă. Pe drum, bineînțeles, oprire logică la florărie, de unde am cumpărat două jardiniere, niște ghivece și pământ. Mult pământ. 



Sfat: Nu cumpărați pământ de la Dedeman! Sacii aceia mari și economici, destinați - conform etichetei - oricărui tip de plante, conțin de fapt un pământ plin de cârpe și tot felul de materiale care numai a compost nu arată :(





Ajunsă acasă, pentru câteva ore bune, m-am ''mutat'' în balcon. M-am ocupat mai întâi de roșiile cherry, al căror aspect din poza de ambalaj mă făcea deja să salivez cu gândul la minunata salată pe care urma s-o savurez în numai câteva luni. Dar mai drag îmi era procesul de plantare și îngrijire a acestor mici minunății.

Așadar: am amestecat pământul cu puțin nisip (pentru drenaj), am plantat semințele la 1 - 1,5 cm adâncime și am lăsat suficent spațiu între cuiburi, am irigat bine pământul și am așezat jardiniera la soare. 

Același procedeu și pentru brândușe, frăguțe și margarete, floarea soarelui pitică și florile de colț. Cu mențiunea că, pentru plantele care de obicei cresc în zonele montane, am adăugat în amestecul de sol bucăți mărunte de scoarță de copac. Dar despre plantele de munte, vorbim cu altă ocazie ;)

Acum urmărim cum cresc roșiile cherry, pe care nu uităm să le copilim din când în când. Operațiunea de copilire se rezumă la înlăturarea vlăstarilor tineri ce cresc la baza frunzelor, concomitent cu evoluția de creștere a plantei.



Când roșiile s-au înălțat suficient, am fixat la baza superioară a ferestrei un băț de bambus (în locul unui băț telescopic pe care nu-l aveam la îndemână) de care am agățat câte o sfoară pentru fiecare plantă în parte. Pe măsură ce aceasta creștea, o înfășuram în jurul sforii și - bineînțeles - nu uitam să copilesc vlăstarii nou-apăruți.


Și-uite-așa, roșiile mele dragi au înflorit, au pârguit și au rodit. N-am obținut salata mult visată, din care să se sature toată familia, dar munca mi-a fost răsplătită pe de-a-ntregul de gustul și mirosul specifice unei legume 100% bio și, mai ales, de satisfacția unui lucru plăcut dus la bun sfârșit! :)